Ma cufund in ceata si tac in galagia mea....ca sa aud totul.Ma agit sa inteleg nebunia de cuvinte,dar cad pe literele ce adancesc si mai tare...golul ideilor mele.Strig sa ma recunosc,dar nu mai sunt eu...nu mai am puterea sa ascult ecoul.Ma plimb ca sa tocesc gandurile,sa le pot presa bine si sa le arunc la dosarul 'trecut',dar nici asta parca nu mai pot sa fac,caci imi strang genunchii numai ca sa-mi incalzesc lacrimile ce se scufunda in literele ce devin doar tus...negru...dar ce mai conteaza?
Ce mai conteaza daca ochii se pierd in transparent,ce mai conteaza ca sunt doar apa cu nuante de maro si alb,ce mai conteaza ca zambetul e unul de mult pierdut....ce mai conteaza?m-am pierdut....
Degeaba ma strigi,stiu ca ma vreau inapoi,dar n-am puterea sa ma iau cu mine,las doar golul sa ma imbrace usor in forte nule,ca sa pornesc spre...spre alb...spre??nici asta nu mai stiu...n-am puterea sa descopar dorinta care-mi sopteste ceva,n-am puterea ...caci nu mai aud...
Traiesc in indiferenta sunetului,nici muzica nu are puterea sa vibreze veselia din obrajii mei...de ce?pentru ca sunt lipsita de muzicalitatea rasului,pentru ca mintea mea..nu mai distinge tacerea de sunete legate prin ecoul miscarilor.
M-am pierdut de mine?Nu...nu mi-am dat drumul,ma tin inca de mana...sau...sau....nu sunt eu?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu