Stop.Replay.

Inca o foaie pe care ma scriu, si nici macar nu stiu de ce. Nu pot sa nu recunosc ca prezentul imi pare ireal de absurd. O combinatie paradoxala intre ce a fost, si intrebarea ce va fi. Nu pot decat sa-mi aduc aminte de mine....si sa-mi repet...'dac-as fi stiut'. Treaba e ca n-am stiut. Si aici vine partea cea mai dificila. Dac-as fi stiut, ce? As fi facut ceva in plus? Poate o lacrima ascunsa in coltul inimii, dar nici ea nu cred ca ar fi izbucnit, asta de teama ca ai putea vedea-o.
Inca o pagina a vietii mele pe care ma dezvalui mie. Scriu data de azi, dar parca nu e azi, pare a fi ieri, si nu stiu cum, pare a fi si maine.
E ca si cand as avea un blocaj regizoral. Nu pot sa ma coordonez, vad aceeasi imagine iar si iar, diferenta o face numai calitatea imaginii, care se innegreste cu cat zilele pleaca mai repede. Se mai sterge un detaliu ascuns, si inca unul, vezi tu problema e defapt ca nu te mai vad asa clar precum mi-ar placea sa te vad. Doar ochii ti-i mai recunosc, sunt aceeasi. Ei nu cunosc timpul. Ochii sunt atemporali. Dar ce mai conteaza?.... Defapt aici sta problema, nu recunosc cat de mult conteaza.
Mi-ar placea sa stiu cum, dar inca nu stiu exact ce. Da, ce? Ce e in tine?
Scriu, dar stiu cat e de complicat sa nu intelegi cuvantul,doar pentru ca n-ai amintirea mainii care l-a scris... Stop. Replay