O singura minte,un singur oras,o singura strada,aglomerata de 1000 de ganduri pe secunda!!As incerca sa fac o intersectie,dar mi-e teama de celelalte 1000 de ganduri cu care ma voi intalni la rascruce!
Asa ca imi anesteziez putin simturile,si apoi le las sa cada pe cimentul metalic,oricum...nu mai simt nimic,ma las purtata de vantul aspru,de care paradoxal,ma simt mangaiata,ii simt parca degetele firave,il simt acolo...aproape de aerul meu.
Ma uit in gol pasind,pe gandurile,ideile,intrebarile de altadata,pasesc scuturand orice a mai ramas,cu mainile incrucisate,si picioarele indurerate alerg sa ma adun!
M-am gasit in albastrul infinit,m-am regasit in ploaia pe care o primesc cu atata drag stand pe o banca,si asteptand sa-mi inunde fiinta in transparent,m-am regasit in verde,in oameni,in tine,m-am regasit in mine...dar cel mai tare ma doare Tata caci nu ma regasesc in Tine!Sunt asa secatuita de gandurile mele,incat ma indepartez de Tine!
Iubesc ploaia....imi linisteste universul,ma inunda in pace,si ma bucur asa de mult Tata ca astazi mi-ai dat ploaia sa pot dansa cu ea in mijlocul durerii,multumesc pentru ca ma lasi sa vorbesc cu creatia Ta,multumesc pentru ca mai presus de orice Doamne mi-ai dat ploaia ca sa te pot simti pe Tine,mai aproape de mine!
Multumesc pentru durerea pe care o simt atat de puternic lipita de simtamintele mele,pentru ca numai asa pot realiza ca efectul imediat al durerii,este schimbarea si maturitatea trairii.
Multumesc pentru ca-mi dai ploaia din infinitul albstru,pentru ca ma speli de mine,pentru ca ma faci o faptura noua,aducand soarele ce ma usuca,si apoi curcubeul ce pune culoare peste durerea mea!
Multumesc pentru refugiul pe care il gasesc in Tine,si mai presus de toate iti multumesc pentru ca ma pot ascunde in dragostea Ta nemarginita!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu