Unsprezece lucruri pe care ar trebui sa le stii despre mine

Unsprezece lucruri pe care ar trebui sa le stii despre mine


-Imi place sa las ce e mai bun pentru sfarsit
-De multe ori as vrea sa ma privesc de la spate,si sa pot face cunostinta cu mine.
-Imi place sa tac (asta nu inseamna ca nu vorbesc destul)
-Iubesc convorbirile non-verbale,dialogul cu omul care ajunge sa inteleaga gandul
meu nerostit
-Nu sunt punctuala pentru ca am parul ondulat..(si ar trebui sa mai spun ca ma sfideaza)
-Imi place sa-mi iubesc pisica,dar cel mai mult iubesc cand ma iubeste ea..
-Imi place sa spun ca nu sunt facuta din tarana,ci din sentimente,din dragostea a doi oameni,care sunt mangaiere si binecuvantare pentru mine,parintii mei.
-Sunt dependenta de Dumnezeu
-Personajul din literatura universala care asimileaza o buna parte din personalitatea mea,este Elisabeth Bennet(Jane Austen-Mandrie si Prejudecata).Visez ca ea la o dragoste diferita.
-Nu-mi place sa fac complimente gratuite
-Sotul meu va fi cel caruia ii voi deschide la momentul potrivit,cerul inimii mele,asta pentru ca-mi doresc ca el sa vada in infinit prin mine.Imi place sa cred ca eu voi fi cerul deschis,iar el va fi mana care-mi va prinde norii.
-Si pentru ca-mi place sa ma contrazic adesea(ceea ce nu e tocmai un fapt de admirat),voi spune si un al doisprezecelea lucru despre mine.Eu sunt eu,pentru ca mai intai m-a descoperit Dumnezeu,parintii,apoi prietenii,m-a descoperit scrisul,da scrisul,asteptarea,dorul,si nu in ultimul rand m-a descoperit acel cineva pe care-l citesti acum…


Semnat,Eu.
si totusi mai e cineva acolo…

Ziua in care cerul s-a spart in doua

E ziua in care cerul s-a spart in doua,pescarusii erau prea grei.Au cazut astfel in albastrul de valuri,si s-au uitat in leganare.
Se aude ecoul nisipului cazut din mana mea pierduta de trup,si tresar la fiecare val ce parca m-atinge usor.Orizontul e perfect trasat,incat ma doare imperfectiunea ochiului meu,si ma murdaresc de ploaia ce-ncepe sa se-ntida in mine.M-am lasat pe spate,incoltita de nisip,gandindu-ma la tine,gandindu-ma ca ai acelasi cer ca al meu...si parca pentru o secunda mi-a fost de-ajuns.Am incercat sa-nteleg vorbele pescarusilor,dar in zadar aud...aud si nu pricep.Rostesti si tu ceva...si eu aud...aud dar nu pricep?Simt primul val ce mi-a lovit picorul,era rece,rece si dur...ma voia probabil treaza,insa nu puteam sa-i raspund,ce sa-i spun?ca n-am nevoie?probabil mi-ar fi raspuns la fel de dur.
Noapte vine din departare,si i s-au intunecat ochii,vazand ziua ca pleaca fara o imbratisare in portocaliu deasupra marii....dar ce pot sa fac decat sa te privesc cum vii,noapte a gandului meu?Te pot atinge cu mana,te simt,dar stiu ca doar mi se pare..esti o iluzie optica...esti mult mai departe,tu esti legata de cerul pe care nu-l pot atinge.


Nisipul mi-a desenat trupul,si inchid ochii sa ma simt inghetata in fiorul ce-mi urmareste inima.Ar fi prea mult daca te-as ruga sa-i urmezi drumul,si sa-i aduci inapoi ceea ce-i lipseste?

Nu,nu esti.

Cuvintele imita gandurile?
Privirile imita dragostea?
Amurgul imita emotia?
Tacerea imita durerea?
Daca toate acestea se imita,
Atunci eu cand vreau sa te iubesc,
pe cine imit?
E oare vantul cel care te imita pe tine?
Daca da,atunci tu pe cine imiti?
Sunt eu cea care te imita pe tine..
sau tu esti doar o imitatie a visului meu?

Tu ma iubesti altfel.

Astazi ploua in cuvinte,si mi-e ceata sa-mi gasesc pozitia.Te vreau sa Ma-nvii si pe mine,Te vreau sa ma rastignesti de mine,Te vreau caci imi recunosc pustiul pe care treptat l-am inghitit in mine.
Tu ma gandesti intr-o forma atat de perfecta Tata ceresc,si astazi Te vreau sa-Ti spun cat de mult te iubesc,caci numai Tu ma iubesti in fapte profunde.

Creatia.Caci omul e pamantul

Inceputul a fost un negru suprapus cu negru....
A fost putina apa cu cerneala,
Si-un soare,visat poate putin mai galben.
A fost apoi ceva ciudat care mergea pe pata de cerneala.
Pamant cu aer insuflat,un vant vizibil,ceva ce tot vorbea.
Se pare insa,ca pamantul s-a crezut a fi nemuritor fiindca gandea,
Si astfel a ajuns sa se scufunde-n propriile idei de axis mundi.
........................................................................................
Pamantul cere cu strigate de sarpe,si astazi sa atinga cerul,
Nu intelege ca in palmele sale,e negru murdarit de negru..
Nu stie ca ar trebui sa ia putina apa... sa se-ntareasca,
Si poate apoi sa ceara suflul Celui care l-a gandit cu de-amanuntul.
Pamantul nu va fi cerneala niciodata,pe foaia mea mai merge astazi
vantul,se leagana,vorbeste,dar el inca nu stie,de ce chiar daca este doar tarana,
Nu-i seamana pamantului pe care tot il calca.....el inca nu stie......


[Tu esti gandit de Dumnezeu...]

Omul din mine.Zbor spre unire

Omul din mine.Zbor spre unire


Omul din mine,striga dupa omul pe care-l pipaia odata,
dar el nu mai este.
Nu stia cum sa-i vorbeasca,cuvintele zdrobeau emotii,
cuvantul sfarama.
Lacrimile miroseau a umezeala sufletului sau,si nu putea...
nici macar sa planga.
Trupul era lut miscator,intr-un univers limitat de soare.
Nu striga,glasul lui era singur,era desert de voci interioare.
Omul din mine nu comunica,eu eram piatra,atinsa totusi de mana,
ce nu lasa caderea,daca nu era defapt un zbor.
Ce nu stia insa....era ca slabiciunea mea a fost iubirea.
Ea m-a facut sa uit de tine,omul din mine,dar nu vorbi,asculta,
Priveste dincolo de inima mea...universul din ochii lui,nu e limitat de soare...
slabiciunea lui esti tu.


Uneste-te cu el omule din mine,asa vom putea uni prapastia dintre soare si luna.

[Poate ca si omul din el striga ca omul din mine.]

Ar fi maine

Ma intreb ce-ar fi daca....ce-ar fi daca totul ar tacea...
Ma intreb ce-ar fi daca s-ar auzi gandurile tale....
Ce-ar fi daca ele s-ar imprastia pe cer,si ar cadea..in mine?
Ce-ar fi daca eu as putea sa vad fiecare vis al tau,
Ce-ar fi daca as putea sa vad filmul inimii tale?
Ma intreb cum te-ai simti daca te-as tine de mana,
Cum ar fi sa fiu...fara sa stii ca sunt?
Ce-ar fi fost daca ochii mei la nastere ar fi invatat sa te vada doar pe tine?
Cum ar fi fost ca tu sa nu ma vezi nicicand?
Ce-ar fi fost daca tu si eu nu ne-am fi cunoscut..
Cum ar fi fost sa nu fi stiut ca existam?
Ma intreb,cum ar fi oare sa stiu ca si tu spui la fel acum?
Ce-ar fi daca cuvintele mele ar fi defapt un gand de-al tau?
Astazi probabil te-ai gandit la mine,gandul tau a fost defapt..doar glasul meu!