...Ganduri,idei....imi uda suav timpul din clepsidra pe care am asezat-o undeva departe,unde sa nu o pot zari si sa privesc neincrezatoare la oglinda mintii mele.
Alunec usor pe o melodie ce-mi pare ca reflecta imaginea starii mele,apoi un fior imi strapunge pielea din cap pana in picioare. Privirea imi vorbeste aspru in oglinda pe care am asezat-o exact in fata mea, pe peretele de un albastru timid!
Inchid ochii ca sa pot pleca...ma simt minunat sa stiu ca am un refugiu in imaginatie, acolo unde imi pot umaniza dorintele! Chiar daca ma simt obosita, sa mai las ceva sa vibreze in mine. Incerc sa cred..ca oboseala nu imi va paraliza bucuria de a zbura deasupra mea.
Tu nu ai momente in care vorbesti cu tine...si nu te mai recunosti,in care iti reprosezi ca ai fi vrut sa faci mai multe, dar ca neputinta te-a oprit exact in momentul in care credeai ca realul nu mai e real? Eu am multe momente in care te chem,si nu inteleg de ce nu ma auzi....nu inteleg de ce sunt asa neputincioasa, si apoi inteleg ca sunt mai neputincioasa decat credeam, doar pentru ca ma intreb de ce sunt asa.
Deschid ochii si observ imaginea speriata a celei din oglinda, ii zambesc, si instant imi zambeste si ea...o incurajez, si ea imi raspunde ca un ecou....plec, si ea pleaca la fel, dar nu uitand sa-mi arunce o ultima privire copilareasca, ce-i drept, specific ei.
Acum nu ma mai ingana nici cuvintele, tac si vorbesc doar buzele ce nu-nteleg ce spun! Tu intelegi ceva?
Astept traducerea ta la adresa... 'nu te obosi in zadar'
Un comentariu:
scrie, Dina, numai scrie!
iar eu voi fi prima careia ii vei da autograful pe cartea proaspat scoasa pe piata.
canalizeaza-ti talentul spre ceva constructiv. May Daddy help you.
>:D< iube pe tine, scumpa mea prietena.
[n-o sa scriu asa siropos pe prefata viitoarei carti a ta :P ]
Trimiteți un comentariu