Ar fi maine

Ma intreb ce-ar fi daca....ce-ar fi daca totul ar tacea...
Ma intreb ce-ar fi daca s-ar auzi gandurile tale....
Ce-ar fi daca ele s-ar imprastia pe cer,si ar cadea..in mine?
Ce-ar fi daca eu as putea sa vad fiecare vis al tau,
Ce-ar fi daca as putea sa vad filmul inimii tale?
Ma intreb cum te-ai simti daca te-as tine de mana,
Cum ar fi sa fiu...fara sa stii ca sunt?
Ce-ar fi fost daca ochii mei la nastere ar fi invatat sa te vada doar pe tine?
Cum ar fi fost ca tu sa nu ma vezi nicicand?
Ce-ar fi fost daca tu si eu nu ne-am fi cunoscut..
Cum ar fi fost sa nu fi stiut ca existam?
Ma intreb,cum ar fi oare sa stiu ca si tu spui la fel acum?
Ce-ar fi daca cuvintele mele ar fi defapt un gand de-al tau?
Astazi probabil te-ai gandit la mine,gandul tau a fost defapt..doar glasul meu!

Daca...(ptr mami)

Daca n-ai fi fost tu,cu siguranta eu n-as mai fi fost.Daca n-ai fi fost tu,poate as fi existat prin altcineva,dar n-as mai fi fost eu.Daca tu nu m-ai fi vrut,astazi as fi fost moarta,daca tu nu m-ai fi iubit,astazi as fi fost goala.Daca tu nu m-ai fi invatat sa vorbesc,astazi as fi fost muta,daca tu nu m-ai fi invatat cuvantul,astazi n-as fi stiut sa-mi mai descriu sufletul asa.Daca tu nu m-ai fi invatat si sa plang,astazi as fi fost ca de piatra,daca tu nu m-ai fi invatat sa ma bucur de modestie,as fi fost abstract.Daca tu n-ai fi fost asa frumoasa,nici eu nu as mai fi fost draguta,daca tu n-ai fi fost asa,eu n-as mai fi fost nicicum.

Te iubesc!!!pentru 8 martie mamelul meu,si pentru ca esti o femeie speciala...

Albul o iluzie a negrului?

Ce ciudat e cateodata sa privesti in infinit,gandindu-te ca tu esti defapt un infinit,esti facut pentru o eternitate,si cand spun tu..ma refer la inima ta,nu la trupul tau.Ma gandeam zilele astea cat de complexa
trebuie sa fi facut Dumnezeu eternitatea,si cata bucurie infinita trebuie sa fie acolo,in infinitul bucuriei atat de straine de noi acum.Cata perfectiune,fiecare
cuvant,fiecare verset,toul se implineste dupa cum El a spus ca se va implini.Glorie Lui!
Ceea ce ar trebui defapt sa ne intristeze este faptul ca il tratam de multe ori pe Dumnezeu ca pe un accesoriu,asa cum spunea Paul Washer in una din predicile lui.Daca astazi avem nevoie de El,il pastram in mintea
si in gandurile noastre,daca nu,il lasam undeva acasa,intrucat gasim ca nu este atat de trebuitor,decat atunci cand noi decidem asta.Punandu-te
pentru o zi macar in locul lui Dumnezeu pentru a vedea defapt ce semnificatie are fiecare gest al tau de indiferenta,atunci probabil te-ai determina intr-un fel sau altul
sa devii mai sensibil la durerea Lui.Poate ca tot ce spun eu aici sunt doar truisme pentru unii,posibil,dar daca e asa atunci de ce toti facem exact inversul a tot ceea
ce sustinem,si de ce nu sustinem ceea ce trebuie prin gesturi,si nu prin cuvinte?E bine asa.E confortabil atat timp cat esti orb.Pacatul e stratul subtire de alb ce infasoara intunericul de negru,alb ce
se arata pana cand negrul il asimileaza.Nu tot ceea ce e alb persista la adevarata valoarea,cerceteaza 'albul' din viata ta,ca nu cumva sa fie doar o iluzie a negrului.

13:50

13:50



Zgomotul asurzitor s-a prelins in tacere.
13:30,adun pentru scaderea de peste 5 minute;
Albul din negrul tavanului ma paralizeaza,
Si lumina tipa-ntr-un contrast kitchos.
13:35,scad acum pentru adunarea imposibila.
Perdeaua fura din intimitatea soarelui,
Si deja e noapte solara intre cei patru pereti.
13:40 ceasul inimii s-a oprit in surzenie...
Ii simt secundele moarte in timpanul drept,
Si-ncep sa urlu in vulnerabilitatea de ore furate,
Inghitita fiind de neputinta timpului de ieri.
Astazi sunt imprastiata intre scaderea facuta de tine,
Si adunarea-ncercata in mine.
13:45,tic-tac in timpanul stang.