Maine, poate este ziua mortii tale

M-am gandit zilele astea cred, prea mult, din diferite motive, cum va fi acea clipa in care murim....iar in secunda urmatoare realizam asta? In general vorbesc cu tinerii, si mi se da acelasi raspuns,'vreau sa-mi traiesc la maxim viata, sunt prea tanar sa mor atat de curand, nu mi se va intampla tocmai mie'! Acum urmeaza alta intrebare,cati tineri pana in 25 de ani mor anual in lume, si cati nu si-au spus aceleasi lucruri? Stiu multi vor spune,nu pot trai gandindu-ma la moarte...da-mi voie sa-ti spun ca nu e vorba de asta, e vorba de cum iti traiesti viata ca sa poti fii oricand pregatit de moarte, nu gandindu-te la ea.
Cred ca tratam lucrul asta intr-un mod mai mult decat prostesc, si imi pare rau sa spun asta,dar multi dintre tineri sufera de acest sindrom de indiferenta, ceea ce nu denota altceva decat tampenie.
Te intreb pe tine, cum iti poti trai viata, doar pentru distractii de o noapte...sau pentru a-ti cumpara cutare haina, cum poti trai doar pentru a seduce, si cum poti crede ca tu vei trai o viata intreaga dupa propria placere, iar la sfarsit Dumnezeu te va lua de mana si se va bucura sa te primeasca in rai? Crezi ca totul este atat de usor? Crezi ca raiul este pentru toti? Ai impresia doar pentru ca esti tanar, si in putere, ca vei trai mai mult decat altii? Poate sa fie asa, poate sa nu fie...totusi incearca sa nu mai fii atat de redus mental, si sa-ti largesti sfera de intelegere, viata iti este data cu un scop, si intr-o anumita zi, poate chiar maine, si poate chiar tu..vei sfarsi. Poti fi sigur ca nu vei muri? Nu, nu poti, asta demonstreaza celor ce se cred stapani pe vietile lor, ca nu au dreptate. Dumnezeu este in control. Ma indigna ideea pe care mass-media o prezinta. O persoana oarecare, moare..nu stiu cum se face ca la stiri ne este prezentata ca o certitudine ideea ca acea persoane este deja in rai. Cata superficialitate, cum putem noi stii ca o cutare vedeta, sau o persoana oarecare a ajuns in rai? De ce nu ni se spune de nimeni ca a ajuns in iad? Crezi ca toti din cei care au murit pana acum, sunt in rai?
Cum va fi acel moment in care vei realiza ca esti mort? Esti tu gata sa stai fata in fata cu Dumnezeu? Daca da, Dumnezeu te va intreba, cu ce L-ai onorat pe Pamant?
Sa nu crezi ca viata se rezuma doar la distractie, si stiu ca multi dintre voi ironizati mesajul, imi pare rau sa spun ca e prostia voastra...Nu astepta raiul, daca nu incepi inca de pe Pamant sa-ti lasi inima modelata de Dumnezeu..si nu uita, faptele bune nu te duc in rai, doar o viata dupa voia Lui,si traita asa cum El iti cere, iti va croi drumul spre vesnicie!
Maine, poate e ziua mortii tale....Esti pregatit pentru acel moment?

Culoarea vantului

Culoarea vantului


Plange si marea,lacrimi de valuri stropesc nepasarea?
Tipa pescarusii,voci de mutenie-mi lovesc cugetarea,
Ploua cu zile,orele fug far' o clipa cu tine,
Visul e-n vise,visele nu zboara mai departe de mine.

Ochii ingheata acea ultima clipa de tine,
Cerul intreaba,norii deseneaza un zambet de vise,
Plange si marea,voci de mutenie-si traiesc despartirea..
Mana se-opreste,soarele se curge,culoarea vantului ma mangaie cu tine.

Unsprezece lucruri pe care ar trebui sa le stii despre mine

Unsprezece lucruri pe care ar trebui sa le stii despre mine


-Imi place sa las ce e mai bun pentru sfarsit
-De multe ori as vrea sa ma privesc de la spate,si sa pot face cunostinta cu mine.
-Imi place sa tac (asta nu inseamna ca nu vorbesc destul)
-Iubesc convorbirile non-verbale,dialogul cu omul care ajunge sa inteleaga gandul
meu nerostit
-Nu sunt punctuala pentru ca am parul ondulat..(si ar trebui sa mai spun ca ma sfideaza)
-Imi place sa-mi iubesc pisica,dar cel mai mult iubesc cand ma iubeste ea..
-Imi place sa spun ca nu sunt facuta din tarana,ci din sentimente,din dragostea a doi oameni,care sunt mangaiere si binecuvantare pentru mine,parintii mei.
-Sunt dependenta de Dumnezeu
-Personajul din literatura universala care asimileaza o buna parte din personalitatea mea,este Elisabeth Bennet(Jane Austen-Mandrie si Prejudecata).Visez ca ea la o dragoste diferita.
-Nu-mi place sa fac complimente gratuite
-Sotul meu va fi cel caruia ii voi deschide la momentul potrivit,cerul inimii mele,asta pentru ca-mi doresc ca el sa vada in infinit prin mine.Imi place sa cred ca eu voi fi cerul deschis,iar el va fi mana care-mi va prinde norii.
-Si pentru ca-mi place sa ma contrazic adesea(ceea ce nu e tocmai un fapt de admirat),voi spune si un al doisprezecelea lucru despre mine.Eu sunt eu,pentru ca mai intai m-a descoperit Dumnezeu,parintii,apoi prietenii,m-a descoperit scrisul,da scrisul,asteptarea,dorul,si nu in ultimul rand m-a descoperit acel cineva pe care-l citesti acum…


Semnat,Eu.
si totusi mai e cineva acolo…

Ziua in care cerul s-a spart in doua

E ziua in care cerul s-a spart in doua,pescarusii erau prea grei.Au cazut astfel in albastrul de valuri,si s-au uitat in leganare.
Se aude ecoul nisipului cazut din mana mea pierduta de trup,si tresar la fiecare val ce parca m-atinge usor.Orizontul e perfect trasat,incat ma doare imperfectiunea ochiului meu,si ma murdaresc de ploaia ce-ncepe sa se-ntida in mine.M-am lasat pe spate,incoltita de nisip,gandindu-ma la tine,gandindu-ma ca ai acelasi cer ca al meu...si parca pentru o secunda mi-a fost de-ajuns.Am incercat sa-nteleg vorbele pescarusilor,dar in zadar aud...aud si nu pricep.Rostesti si tu ceva...si eu aud...aud dar nu pricep?Simt primul val ce mi-a lovit piciorul,era rece,rece si dur...ma voia probabil treaza,insa nu puteam sa-i raspund,ce sa-i spun?ca n-am nevoie?probabil mi-ar fi raspuns la fel de dur.
Noapte vine din departare,si i s-au intunecat ochii,vazand ziua ca pleaca fara o imbratisare in portocaliu deasupra marii....dar ce pot sa fac decat sa te privesc cum vii,noapte a gandului meu?Te pot atinge cu mana,te simt,dar stiu ca doar mi se pare..esti o iluzie optica...esti mult mai departe,tu esti legata de cerul pe care nu-l pot atinge.


Nisipul mi-a desenat trupul,si inchid ochii sa ma simt inghetata in fiorul ce-mi urmareste inima.Ar fi prea mult daca te-as ruga sa-i urmezi drumul,si sa-i aduci inapoi ceea ce-i lipseste?

Nu,nu esti.

Cuvintele imita gandurile?
Privirile imita dragostea?
Amurgul imita emotia?
Tacerea imita durerea?
Daca toate acestea se imita,
Atunci eu cand vreau sa te iubesc,
pe cine imit?
E oare vantul cel care te imita pe tine?
Daca da,atunci tu pe cine imiti?
Sunt eu cea care te imita pe tine..
sau tu esti doar o imitatie a visului meu?

Tu ma iubesti altfel.

Astazi ploua in cuvinte,si mi-e ceata sa-mi gasesc pozitia.Te vreau sa Ma-nvii si pe mine,Te vreau sa ma rastignesti de mine,Te vreau caci imi recunosc pustiul pe care treptat l-am inghitit in mine.
Tu ma gandesti intr-o forma atat de perfecta Tata ceresc,si astazi Te vreau sa-Ti spun cat de mult te iubesc,caci numai Tu ma iubesti in fapte profunde.

Creatia.Caci omul e pamantul

Inceputul a fost un negru suprapus cu negru....
A fost putina apa cu cerneala,
Si-un soare,visat poate putin mai galben.
A fost apoi ceva ciudat care mergea pe pata de cerneala.
Pamant cu aer insuflat,un vant vizibil,ceva ce tot vorbea.
Se pare insa,ca pamantul s-a crezut a fi nemuritor fiindca gandea,
Si astfel a ajuns sa se scufunde-n propriile idei de axis mundi.
........................................................................................
Pamantul cere cu strigate de sarpe,si astazi sa atinga cerul,
Nu intelege ca in palmele sale,e negru murdarit de negru..
Nu stie ca ar trebui sa ia putina apa... sa se-ntareasca,
Si poate apoi sa ceara suflul Celui care l-a gandit cu de-amanuntul.
Pamantul nu va fi cerneala niciodata,pe foaia mea mai merge astazi
vantul,se leagana,vorbeste,dar el inca nu stie,de ce chiar daca este doar tarana,
Nu-i seamana pamantului pe care tot il calca.....el inca nu stie......


[Tu esti gandit de Dumnezeu...]