Inceputul a fost un negru suprapus cu negru....
A fost putina apa cu cerneala,
Si-un soare,visat poate putin mai galben.
A fost apoi ceva ciudat care mergea pe pata de cerneala.
Pamant cu aer insuflat,un vant vizibil,ceva ce tot vorbea.
Se pare insa,ca pamantul s-a crezut a fi nemuritor fiindca gandea,
Si astfel a ajuns sa se scufunde-n propriile idei de axis mundi.
........................................................................................
Pamantul cere cu strigate de sarpe,si astazi sa atinga cerul,
Nu intelege ca in palmele sale,e negru murdarit de negru..
Nu stie ca ar trebui sa ia putina apa... sa se-ntareasca,
Si poate apoi sa ceara suflul Celui care l-a gandit cu de-amanuntul.
Pamantul nu va fi cerneala niciodata,pe foaia mea mai merge astazi
vantul,se leagana,vorbeste,dar el inca nu stie,de ce chiar daca este doar tarana,
Nu-i seamana pamantului pe care tot il calca.....el inca nu stie......
[Tu esti gandit de Dumnezeu...]
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu