Omul din mine.Zbor spre unire

Omul din mine.Zbor spre unire


Omul din mine,striga dupa omul pe care-l pipaia odata,
dar el nu mai este.
Nu stia cum sa-i vorbeasca,cuvintele zdrobeau emotii,
cuvantul sfarama.
Lacrimile miroseau a umezeala sufletului sau,si nu putea...
nici macar sa planga.
Trupul era lut miscator,intr-un univers limitat de soare.
Nu striga,glasul lui era singur,era desert de voci interioare.
Omul din mine nu comunica,eu eram piatra,atinsa totusi de mana,
ce nu lasa caderea,daca nu era defapt un zbor.
Ce nu stia insa....era ca slabiciunea mea a fost iubirea.
Ea m-a facut sa uit de tine,omul din mine,dar nu vorbi,asculta,
Priveste dincolo de inima mea...universul din ochii lui,nu e limitat de soare...
slabiciunea lui esti tu.


Uneste-te cu el omule din mine,asa vom putea uni prapastia dintre soare si luna.

[Poate ca si omul din el striga ca omul din mine.]