Vantul m-a condus spre mansarda veche de pe plaja absorbita de atata galben dubios de nisipos.Rochia mea vaporoasa danseaza de bucuria revederii tale,oglinda a visului meu.
Urc scarile de lemn,ce tremura in surdina...si stiu ca te voi regasi acolo,absorbit de muzica,de note,de ganduri pe care le canti mereu ascultand pianul.E gol in mintea mea,emotia mi-a zdrobit bataia inimii,recunosc usa,dar mi-e teama sa o deschid,mi-e teama ca o sa ma cuceresti a mia oara..pian al trairilor mele.
Am ezitat cateva secunde..acolo in fata usii de un lemn aproape transpira.Cu alb in privire, am deschis lumea...universul aerului meu...esti aici, te-am gasit suflet cald in mine, crescut cu dragoste puerila.
M-am descaltat de ganduri tulburatoare,si in picioarele goale de nerabdare, am dansat spre tine.Priveai in gol,dar mi-ai surprins ochii inlacrimati de setea sufletului tau...defapt priveai in adancul meu atat de absorbit de ceea ce regaseai acolo.Ai simtit nevoia sa ma iei in brate,sa ma strangi intr-o unire inocenta,dar te-am oprit prin tacerea ochilor mei stinsi,eram acolo sa ma-ncalzesti cantandu-mi usor,ca sa ma poti mangaia cu notele melodiei noastre,si apoi sa ne inaltam sufletele in noi.
Ma urci,ma umplii de un fior placut pian alb din mansarda veche a visului meu.
Nu-mi mai pasa...inchid ochii si dansez in varful picioarelor,ce se-mpiedica in rochia prea lunga,si uda de saratul marii,dar ma simt bine, caci pianul m-a luat la dans pe ritmul vantului de-afara,vant,ce atinge usor valurile,intimidate de soapta rostita in tine.
Si da....pianul canta magulit de atingerea mainilor tale,ce parca nici nu ating clapele,ci doar se prefac in nebunia lor.
Doar marea...doar timiditatea cerului,doar cantecul pianului nostru acompaniat de valurile sparte in gol,doar dansul nostru prin care ne inaltam unul pe celalalt usor in zbor,doar fiorul cumplit de viu din cuvintele rostite in noi,doar ochii nostrii ce se priveau insetati de-atata muzica a sufletului,doar tu,doar tu...eu si pianul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu