Poveste (M. Sorescu)

Poveste
M. Sorescu


Sufletul tau functioneaza cu lemne,
Iar al meu cu electricitate.
Dragostea ta scoate fum,
A mea e din flacari curate.

Totusi vom mai merge impreuna
O buna bucata de pamant,
O buna bucata de cer,
O buna bucata de luna.
Vom fi fericiti pentru iarba
Si pentru lac,
Vom rade pentru copac,
Vom slavi drumul cu cate-o gura
Si vom tine un moment de reculegere
Pentru fiecare cotitura.

Ne vom lua dupa umbra mea
Care merge inainte,
Ne vom lua dupa primul gand,
Ne vom lua dupa doua-trei cuvinte.

Pana cand ne va iesi in cale Sfanta Vineri
Sa ne spuna printre altele
Ca nu mai suntem tineri.

Si ca ea n-o sa ne mai dea de-acum
Nici electricitate pentru flacara,
Nici lemne pentru fum.


[Si acum vine intrebarea mea...''Nici electricitate pentru flacara,/Nici lemne pentru fum./''....atunci ce?]